endgame

Chestiile bune durează foarte puțin, probabil de aceea toți trăim în mizerie, în tristețe, în regret. Lucrurile frumoase, cele cu adevarat frumoase NU durează. Dacă ceva frumos durează prea mult, nu e adevărat, nu e pur. M-am simțit cel mai în viață doar în unele zile, dar doar în unele.

Mi-am scris acum ceva timp în calendar "cea mai tristă zi din viața mea". Vreau să celebrez asta în fiecare an. Vreau să îmi amintesc de ziua din anul ăsta în care am făcut o călătorie până în iad și înapoi. În care am simțit că am murit, în care am simțit că ceea ce e frumos, adică ce e pur din viața mea reprezenta un procentaj prea mic, o parte neînsemnată pentru a avea resurse. Vreau să celebrez ziua asta pentru a-mi aminti de viața mea, adică pentru a-mi celebra moartea. Vreau să ies din sicriu pentru o zi în care nu credeam ca o să afirm spusele lumii. În care nu credeam că o să trăiesc ceva ce am trăit. E extraordinar ce se poate întâmpla în sufletul unui om. Nu îmi pot explica și nu îmi voi putea explica niciodată sentimentul de iubire. Nu voi putea sa îl explic pentru că în realitate nu există.

Iubirea este o respirație rară pe care o iei din sicriul morții. Este ziua prea caldă de care te bucuri alene, cu ochi mari si blânzi, cu adieri de vânt care răcoresc un pic pielea uscată și care îți spun că ești cam proastă.