lifestyle

lifestyle

Nu mai am control, nu mai am control asupra mea. Dependența mea de lucruri rele se transformă într-o rutină, o rutină care își face apariția chiar și în momentele de pace.

greșeală

Consider că totul se întâmplă cu un motiv. Se întâmplă sfios, exact ca în poveștile mamei, care spuneau că se va întoarce totul într-o zi. De ce descopăr melodii noi care îmi descriu exact sentimentele doar la o zi de la apariția acestora? De ce toate detaliile vieții mele stau în melodii descoperite la timp, despre oamenii descoperiți în netimp?

Totul se întâmplă cu un motiv până când îmi deschid ochii și realizez că nu e așa. Repulsia brutală primită ca un pumn greu printr-un ecran prea mic pentru 2019 mă afectează mai rău decât lipsa speranței. O licărire de lumină mă afectează mai rău decât imperfecțiunea.

Până la urmă, totul ajunge să se încurce în niște cutii. Totul se preschimbă în ceva gri, monoton, care trebuie acceptat, pentru că doar cei care nu sunt hrăniți mor de foame, pentru că sunt nevoită să mă adaptez la acest stil de viață.

De ce îmi las soarta în mâinile voastre? De ce îi spun ”nu” minții mele când îmi trimite un mesaj încurajator? De ce nu merit bunătate? De ce nu accept consolare din partea eului meu?

Sunt făcută din piatră aspră, de nemodelat, pentru că dacă aș fi modelată, aș fi fericită.