hippie

"Te iubesc pentru că întregul Univers a conspirat să mă ajute să te găsesc." - Paulo Coelho

M-am gândit că ar fi interesant să mai scriu din când în când un articol în care să vorbesc despre arta literară care m-a pătruns.

În articolul de azi voi vorbi despre o carte care mi-a ajuns foarte adânc în suflet, Hippie, de Paulo Coelho.

Pe lângă faptul că am terminat în câteva zile cartea, ușurința si naturalețea cu care scrie Coelho mi-a dat un sentiment de siguranță, un sentiment de bine. Întotdeauna am fost fascinată de mișcarea hippie începută în anii ’70. Libertatea lor sufletească a copleșit sute de oameni care au aderat la filozofia hindusă, urmând să fie eliberați de tot ceea ce înseamnă rău.

Unul dintre principiile pe care se axau cei din cultul hippie era călătoria, iar aici mă refer atât la cea fizică, cât și la cea spirituală. În esență, ultima carte a lui Coelho se bazează pe acest fapt: o călătorie într-un autobuz plini de oameni hippie. Aceștia merg în locuri îndepărtate, încărcate de valori spirituale esențiale. Cartea este o autobiografie, întrucât autorul își povestește experiența sa de hippie, care ajunge în final spre o regăsire neașteptată a unor mantre care îl eliberau. Cum acesta găsește cu greu cultul spiritual din Istanbul pe care îl căuta, așa găsește și calea spre eliberare.

Ca să fiu sinceră, pe mine cartea m-a prins în detalii de genul George Harrison sau grupurile hare krishna. Cunoscând aceste aspecte ale cultului hippie, cartea mi-a arătat inside-urile trăite pe viu, experimentate și simțite cu sufletul, nu doar ascultate pe niște albume pe care ni le-a lăsat Harrison înainte să se stingă.

Carte care se poate citi pe nerăsuflate, Hippie mi-a creionat o imagine clară, plină de culori a regăsirii și a spiritualității.

"Frica de a suferi e mai rea decât suferinţa însăşi. Nicio inimă n-a suferit când a plecat în căutarea visurilor sale." - Paulo Coelho